George Barițiu, a fost cel mai reprezentativ cărturar ardelean al secolului trecut.
Vreme de șaizeci de ani, când a terminat învățătura și până la moarte, nu i-a căzut condeiul din mâna. Atotputernicia divină i-a îngăduit o viață destul de lungă ca să poată lupta printre cei dintâi și mai aprigi luptători, făcând să sclipească arma sa care era condeiul. Numele său devenise un simbol al rezistenței naționale, al luptei pentru libertate și al progresului cultural, apărând drepturile națiunii române nu numai din Transilvania ci și din Țara Românească.
Activitatea sa se întinde pe mai bine de o jumătate de secol și cuprinde domenii variate. A debutat ca dascăl, îmbrățișând curând câmpul vast al literaturii și publicisticii, al presei, care a constituit pasiunea vieții sale. Dar alături de acestea s-a interesat de la început și de alte probleme: de filologie, sociologie, economie, politica, istorie.
Nu i-a scăpat nimic din ceea ce a fost esențial în vremea sa datorită unui orizont larg, unei instrucțiuni și informații temeinice, unui ascuțit spirit de observație și simț al realității, slujind în primul rând cauzei românilor din Transilvania, prin ideile și activitatea sa. Gânditorul e cel dintâi intelectual român care face o largă publicitate în vederea adunării folclorului. Cu toată orientarea sa spre actualitate, firească pentru orice om de presă, n-a avut în vedere numai prezentul, viziunea sa fiind îndreptată și spre viitor.
În politică Barițiu era apărătorul înflăcărat al independenței Transilvaniei. Atacurile îndreptate contra limbii române prin legile de la 1883 și 1887, pentru maghiarizarea școlilor, le considera drept măsuri întârziate și primejdioase tocmai pentru aceia care le duceau.
Viata și activitatea gânditorului se contopește aproape cu desăvârșire în istoria Românimii Ardelene, din secolul al XIX-lea. De la el a rămas o mare istorie a Transilvaniei pe ultimile doua sute de ani, numita „Părți alese”.
În 1836 se stabilește în Brașov unde rămâne timp de 42 ani, timp în care desfășoară o bogată activitate culturală și politică.
Între 1836 – 1845 a fost profesor la școala romanească din Cetatea Brașovului.
În 1848 participă la Adunarea de la Blaj din 3/15 mai și semnează protocoalele și petițiile către împărat, în calitate de vicepreședinte.
În martie 1849 se refugiază la Câmpina unde este arestat, dus la Ploiești și apoi expulzat la Cernăuți. Luptă pentru ridicarea culturală a poporului roman, sprijină înființarea gimnaziului romanesc din Brașov, susține construirea căii ferate din Transilvania.
În 1866 este ales membru al Societății Academice Romane din București, devenind în 1893 președintele acestei instituții.
Înființează: Gazeta de Transilvania, Astrei, Observatoriul.
Moare la 2 mai 1893 în Sibiu.
Sărbătorit și încărcat de o unanimă recunoaștere la sfârșitul vieții sale, George Barițiu a fost tot mai mult uitat după moartea sa, împărtășind de altfel soarta întregii generații pașoptiste, desconsiderată de oficialitatea regimului din acea perioadă datorită ideilor sale înaintate.
Lucrări:
– Foaia pentru minte, inimă și literatură;
– 12 martie 1838, Gazeta de Transilvania, cea dintâi gazetă politică a românilor transilvăneni pe care o conduce până în 1850;
– 1889 – 1891, Părți alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă
– Analele Academiei Romane;
– Cateclismulu Calvinescu impusu Clerului si Poporului Românescu sub dominația Principiloru Georgiu Rakoczy I. si II Sibiu, 1879
– Darea de seamă asupra procesului politicu de pressa, Editiunea II. Sibiu, 1879
– Din Istoria Transilvaniei cu o prefață de Ioan Lupaș, Editura Eminescu, București, 1988;
– Studii și articole, cu o prefață de dr. Ioan Lupaș, Editura, „Asociațiunii”, Sibiu, 1912;
