Secretul teribil al unui doctor celebru, comparat în trecut cu Oskar Schindler, a ieşit la iveală după 70 de ani. Hans Asperger, acuzat că a contribuit la exterminarea a sute de copii sub regimul nazist

Dr. Hans Asperger, psihiatru austriac, a fost primul care a documentat boala Asperger în 1944, ca fiind o formă mai complicată de autism. Acesta a scris despre cazurile unor copii care sufereau de aşa numita „psihopatie autistă”, în timp ce lucra la Viena, sub oblăduirea regimului nazist, scrie Daily Mail.

Cercetarea desfăşurată în decursul a opt ani a fost publicată acum în revista medicală Molecular Autism şi contrazice imaginea de „Oskar Schindler” a lui Asperger. Acesta a fost portretizat ca un erou care a salvat mulţi copii de la moarte şi experimente îngrozitoare, în timpul terorii naziste.

Mai multe grupuri de pacienţi se întreabă în prezent dacă se mai cuvine ca sindromul să poarte numele lui Asperger. Doctorul ar fi trimis zeci de copii la moarte în Am Spiegelgrund, o clinică de pediatrie din spitalul vienez Steinhof.

Clinica a fost folosită de nazişti pentru a studia eugenia, în vederea creării unei societăţi „pure”, prin „igiena rasială” şi eliminarea celor consideraţi o povară.

La Am Spiegelgrund, circa 789 de copii au fost eutanasiaţi cu injecţii letale sau înfometaţi până la moarte, între 1940-1950. Decesele lor au fost înregistrate ca fiind cauzate de „pneumonie”.

Dr. Herwig Czech, istoric în medicină la Universitatea Medicală din Viena, a analizat dosarele secrete ale lui Asperger, aferente perioadei 1928-1944, după ce iniţial s-a crezut că acestea au fost distruse.

El a concluzionat că Asperger a dus mai mulţi copii cu „dizabilităţi severe” la clinica Am Spiegelgrund – cei mai mulţi ajungând în această stare din cauza supradozelor cu medicamente.

„Aceste descoperiri despre Hans Asperger sunt rezultatul a mulţi ani de cercetare. Asperger s-a acomodat cu regimul nazist şi a fost recompensat cu oportunităţi de carieră”.

Dr. Czech a mai spus că Asperger nu ştia întotdeauna ce se întâmpla cu pacienţii săi, deoarece clinica era „supraaglomerată”.

Dezvăluirile au ajuns în 1941 şi la urechile autorităţile din Marea Britanie, când Forţele Aeriene Regale au lansat fluturaşi în Viena, în care susţineau că Dr. Erwin Jekelius, director al spitalului Steinhof şi clinica Am Spiegelgrund erau responsabile pentru „uciderea sistematică a pacienţilor”.

Dr. Czech citează cazul lui Herta Schreiber, o fetiţă de trei ani, care a fost eutanasiată.

Herta a fost diagnosticată cu tulburare severă de personalitate, idioţenie şi crize.

Asperger a declarat că „acest copil trebuie să fie o povară îngrozitoare pentru mamă, care are grijă de cinci copii sănătoşi” şi a recomandat „internarea permanentă la Spiegelgrund”.

Dr. Czech a spus că „internarea permanentă” reprezenta „un eufemism pentru crimă”.

Mama femeii era conştientă însă de soarta copilei: „Dacă nu poate fi ajutată, ar fi mai bine să moară…”

Herta a fost adusă la clinică în data de 1 iulie şi a murit de pneumonie în data de 2 septembrie.

Dr. Czech a precizat că pneumonia era indusă în clinică prin administrarea de barbiturice.

Decesele copiilor făceau parte din „Aktion T4”, un program terifiant de eutanasiere în masă, autorizat de Adolf Hitler, care a trimis la moarte mulţi pacienţi cu boli incurabile şi dizabilităţi grave.

Dr. Czech a mai scris despre moartea similară a Elizabethei Schreiber, în vârstă de şase ani. Circa 300.000 de victime, inclusiv copii, au murit în clinicile din Germania, Austria, Polonia şi Republica Cehă, între 1939 şi 1945.

Profesorul Simon Baron-Cohen din cadrul Cambridge University şi profesorul Joseph Buxbaum de la Icahn School of Medicine, Mount Sinai, editorii revistei care a publicat articolul despre Asperger, au justificat decizia deconspirării medicului.

„Suntem conştienţi că articolul va fi controversat”, a spus profesorul Baron Cohen.

„Credem că merită să fie publicat, pentru a expune adevărul despre un medic, care a avut o contribuţie valoroasă în pediatrie şi psihiatrie, dar a asistat totodată la atrocităţile naziştilor în contextul eugeniei şi eutanasiei. Dovada istorică trebuie să fie accesată de oricine”.

„Suntem convinşi de articolul lui Herwig Czech că Asperger nu a încercat să supravieţuiască, pur şi simplu, în cele mai rele condiţii, ci a fost complice alături de şefii lui nazişti în vederea exterminării celor mai vulnerabili oameni”, a declarat Buxbaum.

După aflarea secretelor lui Asperger, pacienţii care suferă de acest sindrom au cerut o redenumire.

Carol Povey, dierctorul Centrului de Autism pentru Societatea Naţională a Autiştilor, a declarat: „Autismul afectează pe toată lumea în mod diferit şi oamenii vorbesc aşa cum consideră despre autism. Niciun bolnav de Asperger nu ar trebui să fie influenţat în vreun fel de aflarea acestei poveşti tulburătoare”.

La rândul său, Anthony Bailey, din cadrul University of British Columbia, Canada, a spus că acuzaţiile asupra lui Asperger trebuie analizate în contextul vremurilor. „Toţi medicii din Germania erau membri ai partidului nazist şi nu se opuneau programelor de exterminare a celor bolnavi psihic sau cu dizabilităţi fizice, cu excepția a unul sau doi șefi de azil şi a unui număr foarte mic de episcopi catolici”, a spus acesta.

Autor: Silviu Bănilă